Disclaimer: Articolul de mai jos a fost scris inainte de incidentele ce au zguduit Turcia pe 15 iulie 2016. Materialul este parte a unei colaborari escapism.ro – Beau Monde, revista unde veti putea citi lunar, incepand cu Iulie 2016, cate un articol cu aventurile escapism.ro prin lume. Ulterior articole vor putea fi accesibile si online pe site-ul nostru. A fost conceput ca un jurnal cu sfaturi de vacanta dintr-o insula de langa Istanbul unde am mers de doua ori cu placere si aceasta este cheia in care ar trebui citit.
Dupa o vacanta in mijlocul iernii in insorita Thailanda, in care cea mai mare provocare a fost zborul de peste 15 ore pe care l-am avut de indurat, ne-am dorit ca urmatoarea vacanta sa fie intr-un loc ceva mai aproape de casa. Si eventual la fel de exotic. Asa ca am ales inca o data Istanbulul ca punct terminus al zborului, oras pe care-l vizitasem si anul trecut in aceeasi perioada, iar de acolo am luat un feribot catre insula-unicat, Büyükada.
Toate urcusurile din Buyukada merita din plin – iti ofera un super view de cam peste tot de pe insula
Pentru cei care nu stiu, Büyükada sau „Insula Mare” este cea mai ofertanta si intinsa dintre cele 9 insule supranumite de catre turci Princes’ Islands, iar aici se spune ca erau exilati copiii nelegitimi ai sultanilor. Se afla la aproximativ 20 de kilometri de Istanbul, in Marea Marmara, si este poate una dintre cele mai bune destinatii de escapism din forfota orasului.
Cum am ajuns in Büyükada din Istanbul
In Büyükada se poate ajunge usor, in orice moment al anului, cu unul dintre feriboturile care pleaca din Bostanci, Kabatas, Kadikoy sau Besiktas. In caz de furtuna este posibil ca ambarcatiunile sa nu functioneze, asa ca ganditi-va de doua ori inainte de a alege Büyükada ca destinatie de Craciun sau Anul Nou.
Noi am optat sa mergem direct de la aeroport in Buyukada, fara a mai zabovi in Istanbul. Am luat un taxi de la aeroport pana in portul Kabatas si ferry-ul de acolo pana in Büyükada. Am ales un feribot preferat si de catre localnici, Kabatas – Princes’ Island, care a oprit si in partea asiatica (Kadikoy) plus cateva insule mai mici. Dupa o ora si 4 lire de persoana (cam 6 RON), am ajuns pe “Insula Mare”.
Atractii turistice inedite
Büyükada nu e ca Istanbulul. Deloc. Asta devine clar inca din momentul in care te dai jos de pe barca si pana cand pleci inapoi spre mainland. Incepand cu faptul ca nu se merge cu masina si terminand cu arhitectura unica, ce face ca insula sa arate mai mult a stabiliment colonial din epoca Victoriana sau un New Orleans mediteraneean decat a oras turcesc.
Bicicleta este cel mai comun mijloc de transport in Buyukada
In lipsa masinilor, pe insula se circula doar cu bicicleta sau sareta, dand impresia de spatiu insolit, blocat in timp. Pe strazi va veti trezi inconjurat de ceea ce reprezinta arhitectura clasica a Istanbulului – case din lemn majoritatea vopsite in alb sau maro, cu unul sau doua caturi, unele chiar cu turnuri, ce au ferestre si gradini mari, inconjurate de garduri elegante la umbra carora stau niste pisici ce vesnic vor de mancare (sunt de toate rasele si efectiv peste tot – luati-va niste bobite la voi si nu veti regreta).
Ora mesei
Deoarece majoritatea cladirilor din lemn au ars in incendiile ce au afectat Istanbulul de-a lungul timpului, Büyükada poate fi considerata un muzeu arhitectural in aer liber. Aveti sansa de a vedea un oras turcesc ca prin ochii unui locuitor al orasului de pe Bosfor de acum 2-300 ani. Cele mai multe imobile sunt bine conservate, legile fiind foarte stricte cu privire la modificarile aduse interiorului/exteriorului, precum si a asupra noilor constructii. Conform unei reglementari recente, locuitorii insulei nu mai au voie sa construiasca imobile noi – au voie doar sa restaureze una dintre cladirile vechi deja existente, guvernul sperand astfel sa conserve si salveze cat mai mult timp patrimoniul arhitectural.
Si daca tot a venit vorba de muzee si de locuri unde te poti pierde cu orele, din pacate in Büyükada nu exista nici magazine de antichitati, nici locuri precum Istanbul Modern sau Museum of Innocence. Insula are in schimb un singur muzeu, ce prezinta franturi din istoria celor 9 insule, si un numar impresionant de biserici si manastiri. Aflati totusi ca exista si alte bijuterii locale, ceva mai ascunse turistilor, numai bune de vizitat…
Prima este pe drumul spre Manastirea Aya Yorgi, unde se afla abandonata cladirea fostului orfelinat Prinkipo Greek (sau Palatul Prinkipo), o superba cladire istorica din lemn, cu o suprafata de 20,000 de metri patrati – de fapt, Prinkipo Greek este cea mai mare cladire de lemn din Europa si a doua ca marime din lume. A functionat ca orfelinat in perioada 1903-1964, desi in 1898, cand a fost proiectata si construita de arhitectul francez-otoman Alexander Vallaury, a fost gandita ca un hotel de lux si cazino pentru Compagnie Internationale des Wagons-Lits, compania europeana de trenuri care a operat Orient Express-ul.
Vechiul si noul se imbina perfect cu natura pe insula mediteraneana
Pe harta primita de la Yuliyan, gazda noastra Airbnb (despre care am vorbit mai jos) am descoperit o alta atractie neasteptata cautand drumul spre plaja (sunt si 3 sau 4 plaje pe insula): casa revolutionarului sovietic Leon Trotsky, lasata din pacate in paragina, dar care este pusa la vanzare pe un site de imobiliare. Casa are trei etaje si o gradina, ocupand 3,550 de metri patrati, iar pentru 4,4 milioane de dolari puteti fi noul ei proprietar! Gradina pastreaza in continuare piscina naturala cu homari, proiectata chiar de Trotsky, care a locuit aici timp de 4 ani dupa ce a fost deportat din Uniunea Sovietica in februarie 1929. in prezent, singurii locuitori ai casei sunt cateva pisici care si-au gasit aici adapost si continua mostenirea revolutionara cu burta la soare si mieunand zgomotos la trecatori.
Unde am stat in 2015 si unde am stat acum
Anul trecut am mers pentru prima data in Büyükada, la recomandarea unei colege de munca. Am avut o cazare pentru intreaga sedere in Istanbul, dar cum am vrut sa-i fac un cadou lui Florin de ziua lui, am rezervat prin booking.com o noapte si la Cankaya Büyükada Otel, din Büyükada. Ne-a placut atat de mult viata din insula (dar si micul dejun bogat) incat ne-am mai prelungit cu inca o noapte sederea.
Plimbare spre zona de picnic si plaja
In acest an am decis sa ne intoarcem in paradisul fara masini, dar si sa incercam altceva din punct de vedere al cazarii: am optat pentru frumoasa casa a lui Yuliyan, de pe Airbnb, dupa ce am citit nenumarate comentarii pozitive si am fost fericiti sa descoperim ca el si sotia lui sunt intr-adevar superhosts (si nu doar cu eticheta).
Cei doi arhitecti restauratori by day si Airbnb hosts by night ne-au intampinat cu limonada de casa (reteta proprie, cu lamai din curte, congelate, aruncate in blender cu menta si ghimbir, strecurate si servite cu gheata), ne-au dat o harta a insulei si-au pregatit in fiecare zi un mic dejun mi-nu-nat (dulceata de smochine verzi e un must-try, credeti-ne). Am aflat ca au restaurat chiar ei casa in care am stat, inside-out, de la mobilierul cumparat second-hand si reconditionat la exteriorul vopsit, cum altfel, alb.
Camera a fost fix ca in pozele de pe Airbnb: luminoasa, boema si suficient de racoroasa, fara sa fim nevoiti sa recurgem la aerul conditionat. Fiind vorba despre o casa istorica, numarul de bai a fost limitat la 2 per 4 camere, insa aceasta nu s-a dovedit deloc o problema. De fapt, in zilele petrecute acolo nu ne-am simtit ca si cum am fi intr-o casa de oaspeti, ci ca si cum am fi venit in vizita la niste prieteni vechi.
Unde am mancat in Büyükada
Cand am ajuns prima data pe insula de langa Istanbul, nu ne-am documentat prea mult pe tema asta, informatiile fiind limitate pana si in ghidurile turistice renumite. Ne-am gandit pur si simplu ca in Turcia nu prea ai cum sa dai gres in aceasta privinta. Wrong! in Büyükada sunt foarte multe tourist traps, mai ales pe malul marii, tapetat de restaurante in fata carora stau chelneri ce te invita sa iei masa la ei, incercand sa te ademeneasca cu pesti de varii forme si culori. Mancarea este mediocra, preturile sunt mari si nu merita deloc sa pierzi vremea acolo incercand sa gasesti o masa decenta.
Am cazut si noi intr-una sau doua capcane, desi (inca) ne consideram turisti destul de versati. Am mancat la un restaurant, care, la fel ca toate celelalte din zona, nu avea meniul afisat. Preturile le-am aflat abia la finalul mesei (cam de trei ori mai mari ca in Istanbul), iar pestele pe care l-am mancat a fost ales tot de chelneri, evident cel mai mare din galantar. Am ajuns sa platim cam 100 euro pentru o masa care, in mod normal, ar fi costat undeva la 20-30 de euro.
Anul acesta, nu am mai comis aceleasi greseli si am preferat sa mancam fie la doneriile cu preturi la vedere sau la Secret Garden, descoperit de niste prieteni care au vizitat insula la sfatul nostru si care ni l-au descris ca un must-try. Locul este atipic pentru Büyükada – situat intr-o gradina amenajata cochet (si literalmente secreta, fiind foarte bine ascunsa de ochii trecatorilor), in curtea unui hotel luxos, are un meniu variat si delicios la preturi destul de rezonabile. Cum turismul in Turcia nu este tocmai infloritor in ultima vreme, am prins o masa fara rezervare mereu cand am mers, iar dupa o cina mai lunga, am ramas si cu un suvenir sub forma unui polaroid.
Iar daca sunteti pregatiti sa urcati putin, puteti manca Şiş köfte admirand intregul ansamblu Princes’ Islands din gradina restaurantului Yücetepe Kır Gazinosu (situat langa Manastirea Sf. Gheorghe, in cel mai inalt punct de pe insula). Numarul de preparate este destul de limitat, dar toate sunt extrem de proaspete, bine gatite si gustoase, facand drumul pana acolo sa merite din plin nu numai pentru priveliste. De asemenea, gradina este mai mult decat incapatoare, avand cateva zeci de mese de unde poti admira aproape la 360 grade zona limitrofa insulei.
Concluzii dupa a doua calatorie in Adalar?
Ce am mai putea adauga? Ca merita din plin sa faceti drumul pana in Büyükada, mai ales daca sunteti deja in Istanbul. Daca cele enumerate mai sus nu v-au convins, atunci am adauga ca este foarte ieftin si rapid de ajuns acolo – aproximativ 8-10 ore cu masina si doar 50 minute cu avionul – timp efectiv de zbor – la care se adauga cele 2-3 ore de dinainte de decolare, plus drumul pana la hotel dupa ce ai aterizat, deci in total cam 5 ore, la cam 100/euro de persoana.
Casele restaurate arata excelent
Lasam fotografiile sa continue ce am inceput noi sa povestim si speram ca turismul in Turcia si mai ales cel in Princes’ Islands isi va reveni in lunile ce urmeaza, cu un umar bun pus si de Romania. Teşekkürler!
Bonus…
Pisicile. Ele sunt de fapt adevaratele vedete ale insulei, daca ne luam dupa numarul de camere foto indreptate spre ele. Pufoase sau nu, gri, portocalii, negre sau albe, nu aveti cum sa le ratati.
Unele pisici sunt ingrijite de locatari caselor in fata carora stau. Chiar extrem de ingrijite in unele cazuri…
O zi calduroasa are nevoie de aer conditionat
Citeste si despre De ce am vrut sa revin si-n 2016 in Istanbul si 5 lucruri pe care trebuie sa le faci inainte de a vizita Istanbulul
escapism.ro 
Pingback: Istanbul e pe filmul meu! (jurnal foto si calatorie in timp) | escapism.ro
Pingback: Destinatii low-cost pe care nu le-au vazut deja toti prietenii tai: Partea III – Hydra, paradisul fara masini, la o ora de Atena | escapism.ro