Goto Islands sau paradisul secret de langa Nagasaki

Insula Fukue cu ce are mai bun

Goto Islands inseamna mot à mot 5 insule. Sentimental insa, inseamna mult mai mult de atat. Insulele de langa Nagasaki sunt varianta japoneza de Ko Phi-Phi, dar in care nu a fost filmat vreun blockbuster cu Leo di Caprio in cautarea sinelui, fericirii sau paradisului. De Goto, din fericire, nu stiu decat foarte putini. Iar majoritatea dintre acestia sunt nascuti in Japonia.

Insula Fukue

Viewing point in drumul cu bicicleta spre plaja

Mini-arhipelagul Goto Islands se afla in Marea Chinei de Est si include aproximativ 140 insule, insa doar 5 au dimensiuni ce merita luate in considerare. Fukue, cea pe care am petrecut cateva nopti este si cea mai mare (cam 650km patrati). Poti ajunge aici, ca noi, cu feribotul din Nagasaki (cel mai bine este sa mergi intre lunile martie si octombrie, altfel poate fi prea frig/ploios pentru orice activitate) sau direct cu un zbor intern ce te va lasa pe aeroportul din Goto-Fukue.

Varianta feribotului iti ofera pe langa cateva peisaje eye-mazing si intalniri cu delfini, rechini si stoluri de flying fish. In aproximativ 2 ore, silueta primelor insule Goto incepe sa se contureze in zare, iar in cateva minute acostezi pe Fukue, cea mai spectaculoasa, populata si importanta dintre ele.

Arhipelagul Goto, Marea Chinei de Est

„Hey guys, you seem to need some help …”

„Is there something we could do for you?” – asa am fost intampinati in Fukue. Si din cate ati ghicit nu de catre localnici (care desi nu duc lipsa bun-simt si politete, au mici carente in a vorbi limba lui Shakespeare), ci de catre un cuplu american. Aflam cand mergem spre Jeep-ul lor decapotabil model Jurassic Park anii ’90 ca sunt acolo pentru 2 ani si predau amandoi limba engleza la un liceu din oras.

Pentru ca Airbnb nu e foarte popular in Goto si variantele de hotel propuse in ghidul nostru Lonely Planet nu erau tocmai la fel de spectaculoase ca plajele de pe insula, acceptam varianta celor 2 americani – sa stam la o prietena de-a lor, o localnica ce ne poate caza pentru o suma modica (5,000 Yeni pentru 2 nopti – aprox. 40 lei/persoana/noapte). Si ce alegere buna a fost!

Cei 2 japonezi care ne-au gazduit aveau niste daytime jobs specifice vietii insulare; doamna cosea si vindea plapumi, iar domnul era pescar (si nu a ezitat sa imparta cu noi, seara de seara, din pestele prins peste zi si prajit pe gratarul din curte). Insa in timpul liber cei doi aveau o formatie de acid jazz – ea canta la pian, el la contrabass, iar fata lor la voce si chitara. Eram in awe!

Si ca bonus, in ultima seara ne-am lasat condusi de catre gazdele noastre la un viewing point celebru printre locuitorii de pe insula, pentru un apus cu vedere la Pacific si o cina cu sushi la un local din apropiere.

Apusurile din Fukue

Miirakulos

Plaja paradisiaca langa Miiraku

Una dintre cele mai celebre plaje de pe insula (si cea cu cel mai postacard view dintre toate) este langa Miiraku. Intamplator sau nu, „mi” inseamna „trei (unitati)” in limba japoneza, iar „raku” este „comfort” sau „usurinta”. Asa ca de trei ori hurray!

Pana in Miiraku, situat in Nord / Nord-Vestul insulei (vezi harta de mai jos), poti lua unul dintre autobuzele care circula regulat pe insula. Prezent la ora fixa, ca si ceilalti confrati de transport in comun din Tara Soarelui Rasare, bus-ul te duce prin tuneluri (Fukue este o regiune muntoasa), paduri dense, pe langa un lac si niste plantatii de ceai ca in final sa ajunga la punctul terminus, Miiraku.

De acolo poti fie merge pe jos (cam 45 minute), lua un taxi sau chiar … niste localnici. Pentru ca prima zi in care am ajuns pe insula era chiar o sarbatoare nationala, varianta taxiului nu a putut fi luata in calcul. Insa am fost salvati de un cuplu de japonezi binevoitori care isi duceau cei 2 copii la plaja si ne-au luat cu ei (in ciuda lipsei de spatiu din micul lor Daihatsu si a inerentelor probleme de comunicare in limba engleza).

Urmatoarea zi, la a doua aventura spre plaja, am ales varianta inchirierii unei biciclete electrice care ne-a ajutat putin cand a trebuit sa urcam pantele abrupte din zona. Este si varianta pe care o recomandam pentru ca ni se pare un compromis perfect intre timpul petrecut pedaland, efort si minunatiile pe care apuci sa le vezi live si in open air in timp ce te plimbi printre ele (plantatiile de ceai verde fac toti banii).

Desigur, cireasa de pe tort este plaja in sine, care face tot efortul de a ajunge acolo sa merite din plin. Apa este turcoaz (dupa cum se vede si-n poza), plaja are un nisip ultrafin, iar loc este destul pentru toata lumea. Plusurile continua cu faptul ca locul nu este aproape deloc frecventat de turisti, dupa cum am aflat si de la cuplul american care ne-a intampinat in port, dar si de la prietenii lor de pe insula; noi eram primii turisti din afara Japoniei de anul acela cu care au intrat in contact.

Asadar aveti ocazia, daca treceti prin Nagasaki, sa descoperiti un paradis secret, cu un view cel putin la fel de spectaculos ca cele mai populare insule din Thailanda sau Indonezia.

Si un ultim sfat – incercati sa mergeti pe Fukue pana pe 15 August, data la care japonezii de rit budist sarbatoresc Obon si odata cu el pe cei trecuti in nefiinta. Dupa aceasta data plajele se golesc pentru ca se spune ca de Obon, mortii revin inapoi in lumea celor vii, iar oceanele se umplu de spiritele lor personificate in … meduze.

De fapt, dupa mijlocul lunii August, miscarile curentiilor de aer cald din ocean fac ca mii de meduze, de varii dimensiuni si forme sa poposeasca printre turistii intarziati care cauta, ca noi, sa faca o baie la finele lui Septembrie.

Citeste si despre 7 motive ca sa iubesti Kyoto